miercuri, 23 noiembrie 2016

Sinteza zilei

     Azi am vazut pe Facebook un filmulet cu Iohannis care facea live dintr-o cafenea din Iasi, unde era inconjurat de o serie de studenti. Descrierea filmuletului era: "Studenţii îşi doresc ca după terminarea facultăţii să îşi găsească locuri de muncă pentru a rămâne în ţară. Este doar una dintre concluziile care s-au desprins din întâlnirea mai puţin formală pe care am avut-o astăzi la o cafenea din Iași". Socant ce vor si acesti studenti: sa gaseasca locuri de munca dupa terminarea facultatii. Fii atent. Si ce mai vor? Nu cumva vor si independenta financiara, siguranta sociala si stabilitate economica? Si cum poate sa numeasca acea afirmatie o concluzie pe care el a tras-o? E ca si cum ar spune ca el a ajuns la concluzia ca un chibrit se aprinde daca il freci cu gamalia de cutie. Ca apa ingheata daca o tii la congelator. 

    In genul acesta de momente ai impresia ca oamenii astia isi bat joc de tine si ca pur si simplu te iau la misto cu toata puterea si autoritatea cu care sunt investiti prin functia lor. Si totul incepe atunci cand incerci sa le intelegi prioritatile. Pe de o parte apar oferlinatele care nu au suficiente fonduri,  suprasaturate cu copii si sarace in personal, apar spitatele murdare si pline de boli, batranii care se umilesc cersind in statie, iar pe de alta parte apare marea si singura dilema morala a tarii, si anume casatoria intre homosexuali. Pentru ca asta e problema care ar trebui sa ne priveasca pe toti. 

    Si ca sa revin la Iohannis, ca mai apoi sa termin de tot cu el, l-am vazut azi inconjurat de studenti de la Informatica si de la Drept, cu care discuta despre insertia pe piata muncii si despre contrastul dintre pregatirea academica furnizata de facultati si skill-urile care se cer la locul de munca. Mi s-a parut de-a dreptul aberant faptul ca discuta aceste subiecte cu categoria de persoane care, cel mai probabil, chiar o sa-si gaseasca un loc de munca. Nu am inteles de ce anume nu a purtat acea discutie cu categoria de persoane pentru care insertia pe piata muncii chiar reprezinta o problema, si anume persoanele fara studii superioare sau care studiaza in domenii pentru care locurile de munca sunt putine si prost platite, avand in vedere ca traim intr-o tara in care nimeni nu mai vrea sa fie instalator, zidar sau croitor pentru ca nu au de unde sa invete meserie, sau in care nimeni nu vrea sa fie profesor, din motive de inteles.

    Privind de sus toata treaba asta, devine evident ca strategia aceasta de a induce in confuzie masele de oameni care incearca sa inteleaga ce se intampla este folosita la nivel global. Lumea asta in care persoanele aflate in pozitii de putere iau decizii contradictorii, fac alegeri absurde si isi asuma prioritati gresite este proiectata in mintile noastre prin social media si prin televiziune in asa fel incat sa ne pastreze pe toti intr-o stare perpetua de confuzie si de frica, in care stim in fiecare moment ca ceva e gresit, dar nu stim niciodata ce si de unde vine. In istoria pe care o stim din manuale, din carti sau de la cei mai batrani, stim ca fiecare eveniment e influentat de factori, ca pleaca de undeva si duce altundeva, ca are sens ca parte a unui intreg. Azi nu mai avem chestia asta, ci doar haos, paradox si ambiguitate.

    La nivel personal, apare frustrarea legata de faptul ca nu intelegem si nu facem nimic dublata de propriile blocaje, distrageri si dileme, mai mici sau mai mari, care au rolul de a ne pastra distrasi. Am vazut ieri un video in care un copil ce a fost victima atacului unei bombe cu clor  intr-un oras din Siria plangea si se intreba daca o sa supravietuiasca, timp in care spitalul la care era tratat, singurul functional din oras, tocmai era bombardat si medicii se grabeau sa scoata bebelusii din incubatoare si sa ii puna la adapost. Si apoi am vazut un video in care o tanti se apucase sa stearga papusile Barbie de machiaj ca sa le faca sa arate ca niste fete normale, facand un statement legat de imaginea feminitatii. Si dupa aia am vazut un articol unde o fetita a gasit o pisica bolnava  pe strada si a luat-o acasa si a facut-o sanatoasa. Si apoi  am vazut un batranel care vindea flori si i-am dat 5 lei. Partea cea mai trista pentru mine a venit atunci cand am tras linia si am realizat ca, oricat de diferit a fost modul in care m-a impresionat fiecare dintre povestile peste care am dat ieri, i-am acordat exact aceeasi cantitate de timp si energie fiecareia. Ori mie asta mi se pare tragic. Pozitia in care ma aflu in acest loc in lume si in timp in care totul pare cumva privilegiat si usor, desi e urat si rau, desi e nesemnificativ si lipsit de sens, ma confunda intr-o mare de echivoc care nici nu-mi mai permite sa-mi dau seama care e diferenta dintre bine si rau, desi sunt concepte pe care le studiem ca oameni de dinainte sa mergem la gradinita. 

     Ce e in regula sa facem? Ar trebui sa nu ne pese ca sa traim calmi, fara riduri si fara stres? Ar trebui sa ne revolte, sa ne agite, sa ne puna pe ganduri si sa nu ne lase sa dormim? Ar trebui sa existam in extrema egoista in care nu ne intereseaza decat problemele noastre, care par nimicuri pe langa problemele oamenilor din alte colturi ale lumii?  Ce e confuzia asta si de ce e asa? 

    Ca sa inchei, vreau doar sa mai zic ca cel mai tare ma sperie gandul ca acest haos o sa fie o constanta a vietii mele pentru totdeauna de acum. Ca nu e doar o faza a tineretii in care incerc sa inteleg si sa ma maturizez si ca asa stau lucrurile in lume. Tragismul vine din concluzia la care ajung si eu, la fel de evidenta ca cea cu chibritul si gamalia, ca asta e perspectiva pe care o sa o am pana la sfarsitul zilelor, la nivel global, national sau personal.

3 comentarii:

  1. Postul facultății de informatică legat de studenții "olimpici care au participat" la acea întâlnire m-a amuzat. 2 din 3 doar au fost acolo și nu au participat cu nimic altceva decât un zâmbet tâmp și brațe încrucișate. Iar pentru mine asta e important deoarece presedintele Iohannis nu a vorbit cu niște reprezentanți ai studenților ieșeni, ci doar cu asa zisele vârfuri. Dacă, după afirmațiile pe care le susțin ale președintelui, este nevoie de cât mai mulți oameni bine pregătiți, atunci cred că și cei din mediul rural spre exemplu ar fi de luat în calcul, împreună cu alte clase.

    Legat de bombe, oricât de ciudat ar părea, până la urmă nu le-am trimis noi. Iar împreună cu alte probleme globale, cred că e greu să găsim soluții la ele gândindu-ne într-una. Aș găsi mai de folos rezolvarea problemelor din proximitatea fiecăruia.

    Iar da, facebook e the next TV. Sunt bunici care se îngrijorează de războaie din alte părți ale lumii sau bunici care își văd de familie și nepoți. E alegerea fiecăruia ce media consuma și cat de în serios o ia.

    Am 1% baterie și sunt într-un loc agitat. Sper totuși că m-am exprimat decent
    Alexutu

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Iohannis zice la început ca in timpul alocat puteți să-mi puneți intrebari. Studenții sunt ratații pe care îi interesează doar propria persoană. Eu am fost dezamăgit de întrebările puse și discuțiile avute. Iohannis a făcut o mișcare de PR, iar studenții au ratat ocazia.

    Și cred că de aici pot extinde să-ți răspund și la întrebarea ta. Suferința nu e normala nicăieri. Daca majoritatea s-ar deștepta și nu s-ar mai învârti în cerc, o să ajungem să ajutăm și pe altii de pe alte continente.

    Până atunci, o sa trăim cu acest gol în noi.

    RăspundețiȘtergere