Ce e acasă? E acasă unde te-ai născut, e acasă locul unde stai, e acasă locul în care te duci în vacanţă? Ce înseamnă acasă, de fapt? E locul acela confortabil şi protejat, unde te simţi liber şi în siguranţă? E acasă, de fapt, o persoană? Ce e un cămin şi de ce e aşa important?
Am schimbat o grămadă de domicilii, am trecut prin o mie de case şi cu mi-am dat seama niciodată dacă sunt acasă. Nu mi-am găsit locul, încă nu mi-l găsesc, aştept zile întregi că să ajung undeva şi când sunt acolo îmi dau seama că vreau să plec, nu ca să fiu în altă parte, ci doar ca să nu fiu acolo. Cum o să-mi dau seama când mi-am găsit locul? O să mă simt într-un fel anume, o să mă lege de acel loc dorinţa de a mă întoarce? Sau doar o să mă ataşez afectiv de el? Sau o să mă întorc pentru că lucrurile mele sunt acolo?
Nu mi-am creat conceptul de cămin în minte. Am ajuns să cred că locul meu e acolo unde o să devin cine vreau. Probabil o să mă simt în siguranţă în locul care o să-mi ofere răspunsuri şi perspectivă. Poate o să mă simt protejată într-un loc pe care o să îl deţin. Actul de proprietate e certificatul de acasă pe care îl caut? Dacă nici măcar acela nu e? Dacă nu o să simt asta nici atunci?
Poate locul meu e pe drum. Poate că în toate momentele când o să caut locuri, o să caut, de fapt, doar procesul de tranziţie în sine. Poate de fapt dependenţă transformă un loc într-un cămin? Adică o să mă simt acasă doar atunci când o să am o familie încropită undeva? Chiar sunt toate răspunsurile mele aici, în conceptul de familie în care mi-am pierdut toată încrederea?
O să vină aşa, că o revelaţie, ca un sentiment nou şi pe care o să îl indentific imediat, impresia că mi-am găsit locul? Probabil. Am toată speranţa în asta. Am toată speranţa că la un moment dat o să cobor din maşină şi o să trag prima gură de aer şi aerul o să vibreze. O să ascult liniştea aia, dar nu linişte în sensul de lipsa sunetului, linişte în sensul de armonie, de conexiune între mine şi acele coordonate geografice. Se spune că apartenenţa nu ţine de o porţiune de sol, ci de o porţiune de suflet. Să fie oare aşa? Eu sper să fie...
